magareata
Ads by Google:
MĂGĂREÁŢĂ, măgăreţe, s.f. 1. (Înv. şi reg.) Măgăriţă (1). 2. (Fam., în expr.) A cădea măgăreaţa pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzaţie, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat. – Măgar + suf. -eaţă.
MĂGĂREÁŢĂ s. v. măgăriţă, tuse convulsivă.
măgăreáţă s. f., g.-d. art. măgăréţei; pl. măgăréţe