DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

magic

Ads by Google:

MÁGIC, -Ă adj. 1. referitor la magie; ocult. o baghetă ~ă = baghetă de magician, (p. ext.) de scamator. ♢ ochi~ = indicator luminos de funcţionare a aparatelor de radiorecepţie. 2. (fig.) fermecător, încântător; feeric. (< fr. magique, lat. magicus)

MÁGIC adj. 1. (livr.) cabalistic. (Puteri ~.) 2. v. vră-jitoresc. 3. v. fermecat. 4. v. misterios. 5. v. mira-culos.

mágic adj. m., pl. mágici; f. sg. mágică, pl. mágice

MÁGI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de magie; referitor la magie. 2) fig. Cu proprietate de a exercita o influenţă foarte puternică. /<fr. magique

MÁGIC, -Ă adj. 1. De magie, referitor la magie; ocult. ♢ Baghetă magică = baghetă folosită de magician, (p. ext.) de scamator. ♦ Ochi magic = indicator luminos de funcţionare a aparatelor de radiorecepţie. 2. (Fig.) Fermecător, încântător, miraculos. [Cf. fr. magique, lat. magicus].