DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

magnetism

Ads by Google:

MAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. o ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra simţurilor şi imaginaţiei, producând diferite fenomene. ♢ (fig.) atracţie; influenţă, fascinaţie. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele magnetice. (< fr. magnétisme, germ. Magnetismus)

MAGNETÍSM s. 1. magnetism pământesc v. magnetism terestru; magnetism terestru = magnetism pământesc. 2. magnetism animal = mesmerism.

magnetísm s. n.

MAGNETÍSM n. 1) Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ♢ ~ terestru (sau pământesc) totalitate a proprietăţilor magnetice ale Pământului. 2) Parte a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor şi proprietăţilor magnetice ale corpurilor. /<fr. magnétisme, germ. Magnetismus

MAGNETÍSM s.n. Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ♢ Magnetism terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; magnetism animal = pretins fluid care ar lucra asupra simţurilor şi imaginaţiei, producând diferite fenomene. ♦ Capitol al fizicii care studiază proprietăţile magnetice ale materiei. [Cf. fr. magnétisme, germ. Magnetismus].