obcina
Ads by Google:
ÓBCINĂ, obcini, s.f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care uneşte două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăţi; p. ext. (reg.) înălţime acoperită de pădure. [Pl. şi obcine] – Din sl. občina.
óbcină s. f., g.-d. art. óbcinii; pl. óbcini
ÓBCIN//Ă ~e f. 1) Coamă care face legătura între două piscuri de munte sau de deal. 2) Înălţime împădurită. [G.-D. obcinii] /<sl. obţina