obiectitate
Ads by Google:
obiectitáte s. f., g.-d. art. obiectităţii
OBIECTITÁTE s.f. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. [Cf. germ. Objektität, fr. objectité].
OBIECTITÁTE s. f. (la Schopenhauer) forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. (< germ. Objektität, fr. objectité)