DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

oblanc

Ads by Google:

OBLẤNC, oblâncuri, s.n. Partea de dinainte a şeii, mai ridicată şi încovoiată. – Din sl. oblonkŭ.

oblânc s. n. (sil. -blânc), pl. oblâncuri

OBLÂNC ~uri n. Partea din faţă, puţin mai ridicată, a şeii. [Sil. o-blânc] /<sl. oblonku