obligatiune
Ads by Google:
OBLIGAŢIÚNE s.f. v. obligaţie.
OBLIGAŢIÚNE s.f. 1. V. obligaţie. 2. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă, care se negociază pe piaţa capitalului fictiv şi care este folosită de stat sau de instituţii publice pentru a-şi procura mijloace băneşti. 3. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă sau premiată folosită de instituţiile creditoare pentru a-şi procura mijloace băneşti din disponibilităţile populaţiei. [Cf. lat. obligatio, fr. obligation].
OBLIGAŢIÚNE s. f. elem. obligaţie (3).