oblu
Ads by Google:
ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălţimi, urcuşuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet şi uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mişcare) fară înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.
ÓBLU adj. v. abrupt, drept, neted, perpendicular, pieptiş, pieziş, plan, plat, prăpăstios, priporos, râpos, şes, vertical.
ÓBLU adj., adv. v. drept.
ÓBLU adv. v. aţă, chiar, direct, exact, întocmai, neocolit, precis, sfoară, tocmai.
óblu adj. m. (sil. -blu), pl. óbli; f. sg. oáblă, pl. oáble
ÓBLU oáblă (óbli, oáble) şi adverbial 1) Care are aspect de linie dreaptă; fără cotituri; drept. 2) (despre terenuri, câmpii) Care are suprafaţa dreaptă; fără ridicături sau adâncituri; plan; neted. 3) (despre înălţimi, urcuşuri) Care este aproape vertical; cu pantă repede; abrupt. [Sil. o-blu] /<sl. oblu
óblu, oáble, s.n. (înv.) rindea, gealău.
óblu (-oáblă), adj. – 1. (Înv.) Rotund. – 2. Plan lis. – 3. (Adv.) Direct, drept. Sl. oblu „rotund“ (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr. obli „rotund“, pol. obły „rotund“, rus. oblyi „îndesat“. – Der. obleţ (var. oblete), s.m. (peşte, Alburnus lucidus); obli, vb. (a netezi, a egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens oblu, s.n. (rindea), cuvînt trans., din germ. Hobel.