DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

obositor

Ads by Google:

OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care oboseşte, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.

OBOSITÓR adj. v. extenuant.

obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. şi pl. obositoáre

OBOSIT//ÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care oboseşte; care prezintă dificultăţi; anevoios; ostenitor. Călătorie ~oare. /a obosi + suf. ~tor