obraznicatura
Ads by Google:
OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s.f. (Fam.) Fiinţă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură.
OBRĂZNICĂTÚRĂ s. v. codobatură, prundar, prundaş.
OBRĂZNICĂTÚRĂ s. obraznic. (Este o ~ de copil.)
obrăznicătúră s. f. (sil. -brăz-), g.-d. art. obrăznicătúrii; pl. obrăznicătúri
OBRĂZNICĂTÚR//Ă ~i f. fam. Persoană obraznică (mai ales copil). [Sil. -brăz-] /ob-raznic + suf. ~ătură