DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

obstesc

Ads by Google:

OBŞTÉSC, -EÁSCĂ, obşteşti, adj. Care priveşte poporul, care aparţine poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ♢ (Înv.) Obştească Adunare = organ legislativ suprem în ţările româneşti, Adunare Naţionala; p. ext. consiliu consultativ. ♢ Expr. A-şi da obştescul sfârşit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obşte + suf. -esc.

OBŞTÉSC adj. 1. colectiv, comun, general, public. (Probleme de interes ~.) 2. general, universal. (Pace ~.)

obştésc adj. m., f. obşteáscă; pl. m. şi f. obştéşti

OBŞT//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care ţine de obşte; propriu obştii. Viaţă ~ească. Interese ~eşti. 2) Care se referă la deservirea benevolă (politică, culturală, profesională etc.) a necesităţilor societăţii. Muncă ~ească. Treburi ~eşti. 3) Care este comun pentru toţi; destinat tuturor; comun; colectiv. Avut ~. Datorie ~ească. /obşte + suf. ~esc