DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

ocarina

Ads by Google:

OCARÍNĂ, ocarine, s.f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argilă arsă, în formă ovală şi cu mai multe găuri, care emite sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. – Din it., fr. ocarina.

ocarínă s. f., g.-d. art. ocarínei; pl. ocaríne

OCARÍN//Ă ~e f. Instrument muzical po-pular de suflat constând dintr-un corp oval (de argilă arsă sau de metal), cu orificii laterale. /<fr., it. ocarina

OCARÍNĂ s.f. Instrument muzical de suflat, făcut din teracotă sau din metal, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. [< fr., it. ocarina].

OCARÍNĂ s. f. intrument muzical de suflat, din teracotă sau metal, oval şi cu găuri, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. (< ir., fr. ocarina)

ocarínă (-ne), s.f. – Instrument muzical de suflat. It. ocarina. De aici ocarină (var. carină), s.f. (Arg., nas), cf. G. M. Dragoş, BF, XI, 108.