Dictionar Explicativ al Limbii Romane
PĂCURĂRÉL, păcurărei, s.m. (Pop.) Păcurăraş. – Păcurar1 + suf. -el.PĂCURĂRÉL s. v. ciobănaş, ciobănel.păcurărél s. m., pl. păcurăréi, art. păcurăréii