rabota
Ads by Google:
RABOTÁ, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin aşchiere suprafaţa unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ♢ Maşină de rabotat = maşină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operaţia de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter.
rabotá vb., ind. prez. 1 sg. rabotéz, 3 sg. şi pl. raboteáză
A RABOT//Á ~éz tranz. (suprafeţe, piese din material dur etc.) A prelucra cu ajutorul unei raboteze. /<fr. raboter
RABOTÁ vb. I. tr. A netezi, a răzui suprafaţa unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. [< fr. raboter].
RABOTÁ vb. tr. a prelucra prin aşchiere suprafaţa unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. (< fr. raboter)