DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

radiotelefonie

Ads by Google:

RADIOTELEFONÍE s.f. Sistem de comunicaţie telefonică radioelectrică, în ambele sensuri, cu ajutorul a două posturi de radioemisiune şi a două posturi de radiorecepţie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotéléphonie.

radiotelefoníe s. f. (sil. -di-o-) → telefonie

RADIOTELEFÓNIE f. Sistem de comuni-caţie bilaterală prin radiotelefon. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotéléphonie

RADIOTELEFONÍE s.f. Comunicaţie radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune şi de recepţie. [Gen. -iei. / cf. fr. radiotéléphonie].

RADIOTELEFONÍE s. f. sistem de comunicaţie radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune şi de recepţie. (< fr. radiotéléphonie)