DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

saditor

Ads by Google:

SĂDITÓR, -OÁRE, săditori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care sădeşte. 2. Adj. (Despre plante) Bun pentru a fi sădit, de sădit. 3. S.n. Băţ cu care se fac găuri în pământ când se sădeşte. – Sădi + suf. -tor.

SĂDITÓR s. 1. v. plantator. 2. (TEHN.) plantator. (~ul este o unealtă agricolă.)

săditór adj. m., (persoană) s. m., pl. săditóri; f. sg. şi pl. săditoáre

săditór (instrument) s. n., pl. săditoáre

SĂDIT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care sădeşte; care plantează. /a sădi

SĂDIT//ÓR² ~oáre n. Unealtă în formă de ţăruş, cu care se fac gropiţe la sădit; plantator. /a sădi + suf. ~tor