tabes
Ads by Google:
TÁBES s.n. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mişcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc. – Din fr. tabès, lat. tabes.
TÁBES s. (MED.) (rar) ataxie locomotrice.
tábes s. n.
TÁBES n. med. Maladie cronică tardivă, de natură sifilitică, caracterizată prin pierderea progresivă a coordonării mişcărilor; ataxie locomotorie. /<fr. tabés, lat. tabes
TÁBES s.n. (Med.) Boală nervoasă cronică (de natură sifilitică) care atacă mai ales măduva spinării, cauzând pierderea progresivă a coordonării mişcării; ataxie locomotorie. [< fr. tabès, lat. tabes].
TÁBES s. n. boală nervoasă cronică (de natură sifilitică) ce se manifestă prin tulburări de sensibilitate, de mers şi prin dureri viscerale; ataxie locomotorie. (< fr. tabès, lat. tabes)