ucigator
Ads by Google:
UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. a lui ucide) + suf. -ător.
UCIGĂTÓR s., adj. v. asasin, criminal, omorî-tor, ucigaş.
UCIGĂTÓR s. v. călău, gâde.
UCIGĂTÓR adj. 1. v. mortal. 2. omorâtor, ucigaş, (înv.) pierzător. (Armă ~oare.) 3. distrugător, nimicitor, omorâtor. (Sub-stanţă ~oare.)
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. şi pl. ucigătoáre
UCIGĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care ucide; care provoacă moarte; mortal. Lovitură ~oare. /a ucide + suf. ~tor