DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

zablau

Ads by Google:

ZĂBLẮU¹, zăblaie, s.n. Pânză de câlţi sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. ţol, pătură. – Din bg. zeblo.

ZĂBLẮU², zăblăi, s.m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod². – Din magh. zabáló.

ZABLÁU s.m. (Var.) Zăblău².

ZĂBLẮU², zăblắi, s.m. (Reg.) 2. (Bucov.) ~. 3. (Trans.) Om mâncăcios, nesătul.

ZĂBLĂU s. – V. dulău, găligan, lungan, vlăjgan, zăvod.

zăblău (vlăjgan, câine) s. m. (sil. -blău), art. zăblăul; pl. zăblăi, art. zăblăii

zăblău (pânză, pătură) s. n. (sil. -blău), art. zăblăul; (pături) pl. zăbláie

ZĂBL//ẮU ~áie n. Pânză groasă de câlţi sau de păr de capră, din care se confecţionează diferite obiecte casnice (lăicere, ţoluri, cergi etc.). /Orig. nec.