zabun
Ads by Google:
ZĂBÚN, zăbune, s.n. 1. Haină bărbătească purtată de ţărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung şi larg purtat de preoţi şi de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecţionată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s.n.] – Din bg. zabun.
ZĂBÚN [pl. şi zăbúnuri] s.f. ~.
zăbún s. n., pl. zăbúne
ZĂBÚN ~e n. 1) înv. Haină (lungă) vătuită pe care o purtau ţăranii. 2) Haină lungă şi largă purtată de preoţi şi de călugări. 3) înv. Haină lungă, fără mâneci, confecţionată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. /<bulg. zabun