zavori
Ads by Google:
ZĂVORÍ vb. v. încuia.
ZĂVORÎ vb. v. aresta, deţine, închide, întem-niţa, reţine.
zăvorî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăvorăsc, imperf. 3 sg. zăvorá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăvoráscă
A ZĂVOR//Î́ ~ăsc tranz. 1) (uşi, porţi, obloane, încăperi etc.) A încuia cu zăvorul; a fereca. 2) (obiecte sau piese tehnice) A bloca intenţionat cu un zăvor. 3) fam. (persoane) A pune la închisoare; a băga în temniţă; a întemniţa; a închide. 4) înv. (persoane) A pune în cătuşe; a încătuşa. 5) (persoane) A separa într-o încăpere încuiată cu zăvorul. /Din zăvor
A SE ZĂVORÎ́ mă ~ăsc intranz. (despre persoane) A se închide într-o încăpere cu zăvorul. /Din zăvor