DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

zbantui

Ads by Google:

ZBĂNŢUÍ, zbắnţui, vb. IV. ~ 2. Tranz. A strânge, a fixa, a prinde cu o verigă de fier, cu un cerc de metal. (din zbanţ)

A se zbânţui ≠ a se linişti

ZBÂNŢUÍ vb. v. zburda.

zbânţuí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zbânţui, 3 sg. şi pl. zbânţuie, imperf. 3 sg. zbânţuiá

A SE ZBÂNŢUÍ mă zbânţui intranz. A se juca sărind şi alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbengui. /Orig. nec.